De ce sunteţi mândru că sunteţi sibian?

Sunt multe motive pentru care sunt mândru că sunt sibian. În virtutea poziţiei de Întâistătător al românilor ortodocşi din Ardeal consider că mândria de a fi sibian vine în primul rând din faptul că aici se află sediul Mitropoliei Ardealului, din 1864, după ce, cu mai bine de 100 de ani înainte (1761), aici a fost înfiinţată o episcopie ortodoxă românească. În Sibiu apare cel mai vechi ziar românesc din ţară, cu o existenţă neîntreruptă de 160 de ani: Telegraful Român, iniţiat de Sfântul Andrei Şaguna, din ianuarie 1853 şi până azi. Până în 1918 a fost, alături de Gazeta Transilvaniei de la Braşov, un ziar naţional-politic al românilor transilvăneni; abia după 1918 a devenit un „organ de publicitate” al Arhiepiscopiei Sibiului. De asemenea, din 1850 până azi funcţionează aici „Tipografia diecezană” (azi Şaguniana), înfiinţată tot de Sfântul Andrei Şaguna.
Tot la Sibiu a apărut ziarul „Tribuna” (1884-1903), redactat iniţial de Ioan Slavici, precum şi revista „Transilvania” a Astrei (1868-1944), readusă la viaţă după 1990.
Tot sub aspect istoric şi cultural, mândria de a fi sibian se întăreşte şi din perspectiva unei alte serii de „premiere”, după cum ar fi:
În 1292 s-a înfiinţat aici primul spital din mediul urban de pe teritoriul României, într-o clădire existentă şi azi (la Biserica Azilului).
În 1528 se înfiinţează prima tipografie săsească din Transilvania, în care s-au tipărit cărţi în limbile latină, română şi slavonă.
În 1544 apare aici prima carte românească – un Catehism (pierdut), iar în 1551-1553 apare Tetraevanghelul slavo-român, prima carte în limba română păstrată până azi).
În 1786 se înfiinţează primele cursuri de pedagogie şi teologie pentru românii ortodocşi din Ardeal, din care se va dezvolta apoi Institutul teologic-pedagogic creat de Andrei Şaguna, fiind prima şcoală teologică de profil universitar din ţară. Un număr de 16 profesori ai acestei instituţii au fost aleşi membri ai Academiei Române, la care se adaugă alţi 10 foşti absolvenţi
În 1817 se inaugurează Muzeul Brukenthal, cel mai vechi muzeu din ţara noastră, biblioteca muzeului având peste 280.000 de volume.
Între 1844-1881 a funcţionat la Sibiu o Academiei de Drept cezaro-crăiască, prima instituţie de învăţământ superior din Transilvania, în care au studiat tineri saşi, români, maghiari şi evrei, proveniţi din întregul Imperiu habsburgic.
În 1861 s-a înfiinţat la Sibiu Asociaţiunea transilvană pentru literatura şi cultura poporului român din Transilvania, cu cinci ani înainte de întemeierea Societăţii Academice Române, viitoarea Academie Română. Ea şi-a avut sediul în permanenţă la Sibiu, de unde coordona întreaga activitate culturală a românilor transilvăneni. Sub îndrumarea Astrei a apărut la Sibiu Enciclopedia Română, în trei volume, în 1898-1904, prima lucrare de acest gen din cultura românească, la care au colaborat cărturari români de pretutindeni; cele mai multe Adunări generale ale Astrei au avut loc la Sibiu. Tot în 1861 se pun bazele Bibliotecii Astra, azi una dintre cele mai bogate biblioteci din ţară, cu peste 700.000 volume.
La Sibiu există Muzeul Astra, atât de special pentru conservarea trecutului nostru. Sibiul ne-a făcut să ne simţim mândri când în 2007 a devenit Capitală Culturală a Europei şi tot atunci am devenit primul oraş cu populaţie majoritar ortodoxă care a găzduit a Treia Adunare Ecumenică Europeană.
În Sibiu şi-au desfăşurat activitatea mari oameni de cultură, ca Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuţiu, Alexandru Papiu Ilarian, Aron Florian, medicul Ioan Piuariu Molnar, primul oftalmolog român, Andrei Şaguna, juristul Iacob Bologa, fost preşedinte al Astrei, memorandiştii Nicolae Cristea, Daniil Popovici Barcianu, Dimitrie Comşa, Ioan Raţiu, preşedintele Partidului Naţional Român, George Bariţiu, ca preşedinte al Astrei, Andrei Bârseanu, Ioan Slavici şi George Coşbuc, mitropoliţii Nicolae Bălan, Nicolae Colan, Nicolae Mladin şi Antonie Plămădeală, teologul, gânditorul şi ziaristul Dumitru Stăniloae, un timp pedagogul Onisifor Ghibu şi istoricul Ioan Lupaş, precum şi Lucian Blaga şi mulţi alţii. La aceştia se adaugă numeroşi cărturari saşi (Samuel von Brukenthal, Konrad Haas, Emil Sigerus, Hermann Oberth, episcopul Friedrich Teutsch, membru de onoare al Academiei Române şi alţii.
Iată doar câteva motive pentru care pot spune că merită să ai mândria de a fi sibian.

Care consideraţi că este principalul beneficiu al campaniei „Produs în Sibiu” pentru comunitatea sibiană?

Într-o societate românească zbuciumată şi fărămiţată de interese obscure, materiale, efemere şi cu o importanţă scăzută, societate în care cu greu ne mai regăsim identitatea fiecare din noi şi toţi la un loc o astfel de iniţiativă este mai mult decât benefică. De ce? Pentru că ea încearcă să aducă în faţa semenilor noştri, a celor cu care interacţionăm în fiecare zi şi cu care ne petrecem timpul în aceeaşi arie teritorială lucruri care „sunt produse în Sibiu”, indiferent dacă acest lucruri sunt materiale sau imateriale, indiferent dacă vorbim despre acestea ca ţinând de sfera comercială, economică, culturală sau religioasă. Fiecare dintre noi ne regăsim de altfel în acestea ca unii care le consumăm, aşa cum am spus, indiferent dacă este vorba de consum fizic al unui produs comercial produs în Sibiu sau a unui produs cultural de aceeaşi provenienţă. Şi pentru că în spatele tuturor acestor produse în Sibiu se află oameni, am găsit de cuviinţă să arătăm în cele expuse mai sus o serie de persoane care au contribuit în mod decisiv la crearea unei culturi sibiene, ce poartă acest brand de produs în Sibiu, şi care prin ceea ce au făcut de-a lungul veacurilor ne fac ca acum să fim mândri că suntem sibieni şi că putem promova „produse” din Sibiu.

† Laurenţiu,

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului