„Când eram mică, mă jucam de-a cofetăria cu prietenele mele. Eu făceam prăjituri din pietre, lemne, tot felul de lucruri, și ele le cumpărau cu bani din frunze. Ulterior, am rămas cu pasiunea asta. M-am îndreptat într-o cu totul altă direcție”, povestește Ioana.
Prăjituri „transparente” pe strada Lungă. Două bucureștence au „transformat” crinul în dulciuri
