1. De ce sunteti mandru ca sunteti sibian?
Nu stiu daca “sunt mindru ca sunt sibian”. N-as putea transforma o conditie existentiala intr-una morala, de diferentiere. N-am incotro :”sunt sibian”!
Ceea ce pot sa mai fac in aceasta situatie, este s-o umplu cu continut. Sa locuiesc cit mai bine orasul , fizic si imaginar , sa-l “in-locuiesc” cu mine, nu “dez-locuindu-l, ci apropiindu-l. Chiar prin “apropriere”, care este forma comerciala sigura a atasamentului sentimental capricios.
Orasul amintirii, al copilariei si tineretii mele, cu lungile plimbari pe Valea Aurie, strajuita de pinii lui Blaga,si cu chipl mamei si al unei bune prietene, de-a parte si de alta a copilului de cinci ani care eram, in partea dinspre oras a acelui culoar nordic de lumina. Zilele trecute, dupa ce a trecut ceva vreme de la fotografia aceea, veneam dinspre Dumbrava, pe jos, intr-o seara de duminca.Linistea grea prelinsa dinspre munti si Rasinari , umbra padurii, vraistea englezeasca a vaii necosite , zumzetul breughelian al fapturilor , oameni, caini si vacute, erau aceleasi.
De departe, de aproape, in peisaj si in minte am revazut locul fotografiei de acum o jumatate de secol. Deasupra soarele , desi nevazut pe cerul noros, isi punea , brusc, ultima lumina pe coroana uni arin. Am inteles ca eu, cunoscind si iubind locul si locul imi raspunde si ma recunoaste pe mine.
Apoi mai este orasul fizic, cu care , pe care, in care traiesc , (“miterleben”), cind si cind, cu o imensa placere, pe strazi, terase, in Pietele Mari si in pietele mci, in curtea liceelor sau a bisericilor.Placerea de a locui Sibiul, in amintire si in prezent, fara eforturi, miscat si stimulat de ritmul penetrant al orasului vechi innoit, al asezarii limitrofe recentrate, iata ce ma bucura si multumeste nespus.
2. Care considerati ca este principalul beneficiu al campaniei “Produs in Sibiu” pentru comunitatea sibiana?
Am urmarit de mai multa vreme aceasta campanie, pe care , intr-o iarna fara zapada, cu rochii lungi si smokinguri nitel fortate, dar in acea atmosfera de sobietate sceptica a mediilor patriciene si burgheze, de la Marea Nordului la Alpii Transilvaneni, am insotit-o ca Moderator, pe scena Astrei. Mai demult templu incipient al culturii romane din Transilvania, azi patrimoniu cinetic de carti vechi si actiuni moderne.
Aceasta campanie este cronica oamenilor vrednici si a bunurilor lor de nadejde , din orasul vechilor bresle autarhice si al noilor orizonturi globale. Sibiul si-a redobindit aceasta vocatie de loc geometric inevitabil, pentru mestesugari, artizani, comercianti, servitori publici. Cei care “produc” la Venetia , Sibiu sau Brugges, n-o fac pentru placerea turistilor, ci pentru nevoia propasirii trecutului si asigurarii viitorului. Ca sa sustina verticala turnurilor , viata si moartea demna a locuitorilor locului. Fireste ca si turistii sunt bineveniti si devin o forta de productie locala, fara sa stie. Orice scena are nevoie de un esafodaj rezistent. Noii veniti, (“veniturile”, cum se spune in Marginime, cu accent pe a treia silaba, dar care , printr-o coincidenta necesara inseamna si “cei ce vin dinafara”, si incasarile…) festivalurile si spectacolele Sibiului sunt pe scena. In sala masinilor duduie campania “Produs in Sibiu”. Im convine sa fiu , alternativ, si pe scena si in sala.Va multumesc pentru intelegere si gazduire!