Un articol de Radu Vancu

O naţiune, spunea cu un secol în urmă Max Weber, e o comunitate de memorie și de sentiment. Azi se vorbește tot mai apăsat despre o epocă post-naţională sau trans-naţională, cu graniţe din ce în ce mai fluide, dar ideea lui Weber e deopotrivă la fel de admirabilă și de imperativă: e nevoie să devenim o comunitate de memorie și de sentiment. Dincolo de graniţe, dincolo de limitele inevitabile care ne despart, e nevoie tot mai urgentă să construim o memorie colectivă în care să ne recunoaștem cu toţii memoriile individuale. Și, de asemenea, să metabolizăm emoţiile colective ale lumii într-o naraţiune afectivă în care să ne recunoaștem ca personaje.

Spus mai simplu, trebuie să construim un creier colectiv al planetei – și o inimă colectivă a ei.

Arta e, probabil, cel mai eficient neurotransmiţător al acestui creier colectiv – și cel mai empatic vasodilatator al acestei inimi colective. La Sibiu, asta s-a văzut prin efectul extraordinar pe care festivaluri precum ASTRA Film Fest sau FITS l-au avut, și continuă să-l aibă, în crearea unei comunităţi. Sibiul e o comunitate și pentru că inima noastră colectivă, creierul nostru colectiv sunt alimentate, de peste două decenii, de imagini umane aduse aici de aceste două admirabile festivaluri care au agregat Sibiul într-o comunitate de inimi & creiere şi care au schimbat, odată cu inimile & creierele noastre, Sibiul însuși.

Citește continuarea articolului pe Sibiu 100%