Unul dintre cele mai vechi meșteșuguri este olăritul. Tehnica confecționării oalelor și a altor obiecte din argilă arsă datează de mai bine de un secol. În Transilvania, alături de ceramica românească, s-a dezvoltat și una săsească, în care tradițiile de origine occientală s-au împletit cu cele orientale. Potrivit lui Achim Mihuleț, profesor de istorie în Nocrich, documentele fostei bresle a olarilor din Nocrich nu au putut fi găsite, însă aceasta a fost dovedită prin însemnările din registrul de stare civilă al comunei încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. În această meserie, odinioară, exista o continuitate a generațiilor în majoritatea localităților. De exemplu, în aceeași perioadă, în Alțîna era familia Gores, în Nocrich familia Hintz, în Marpod familia Schneider, iar în Agnita familiile Jasch, Wellmann, Rottmann ori Kirschner. La mijlocul secolului al XIX-lea, existau sute de olari pe Valea Hârtibaciului, însă astăzi aceștia sunt foarte greu de găsit, meseria fiind din ce în ce mai puțin practică chiar la nivel național.

Cu toate acestea, într-un sat de pe Valea Hârtibaciului, o mână de tineri au reînviat această tradiție ce dă viață lutului și spune povești de odinioară chiar și astăzi.
Centrul Cercetășesc Nocrich, căci despre el este vorba, adună, încă din 2014, oamenii iubitori ai tradiției ceramicii și olăritului. Membrii Centrului și voluntarii acestuia duc pasiunea pentru frumosul meșteșug dincolo de timp și atrag, prin activitățile desfășurate, sute de tineri dornici să descopere meseriile care, altădată, erau înfloritoare și întâlnite în multe comunități.

Citeste mai multe pe site-ul Sibiu 100%.