Povestea baciului Ilie Cerciu: rețeta brânzei de burduf, viața la stână și orele de mers prin munți, spre casă

Povestea baciului Ilie Cerciu: rețeta brânzei de burduf, viața la stână și orele de mers prin munți, spre casă

La aproape 1.800 metri altitudine, natura prinde aripi și poveștile reale sunt parcă desprinse din basme. Cântecul păsărilor, susurul apei împletit cu verdele brazilor, peste care se aude glasul a sute de oi la răsărit “sună” ireal pentru a fi trăite la nesfârșit, în fiecare zi. Acest lucru este posibil pentru ciobani, o meserie aparte, practicată doar de cei care poartă în suflet dragostea pentru tradiție și oierit.

Personajul principal al poveștii noastre de astăzi este Ilie Cerciu, din Râu Sadului, cel căruia i-am trecut pragul, recent, datorită campaniei noastre “Produs în Sibiu“, pentru a ne desluși câteva dintre tainele brânzei de burduf, pregătită cu trudă și pasiune la stâna pe care o are pe munte, în Vârful Panta.

O astfel de experiență pe munte, într-un cadru tradițional, nu poate începe mai târziu de răsăritul soarelui. Am pornit la drum, zilele trecute, alături de echipa “Produs în Sibiu” la o oră la care luna își făcea de cap fastuoasă pe cer. “Înarmați” cu toate cele necesare, cu apă, sandvișuri și bună dispoziție, am parcurs cei câțiva kilometri până la Râu Sadului povestind despre aventura ce avea să înceapă în doar câteva clipe. Cele aproape 30 de minute au trecut iute, iar nerăbdarea de a descoperi viața ciobănească m-a făcut să mă gândesc că cei 13 kilometri o să “zboare” imediat. Nu știam, însă, că această distanță o să se transforme în aproape două ore de mers cu o mașină de teren, pentru că stâna lui Ilie Cerciu se află la circa 1.800 metri altitudine. Astfel, din centrul satului, am pornit la drum alături de Daniel Minea, primarul comunei Râu Sadului, care ne-a fost și ghid în această experiență.

Am străbătut văi de poveste, peisaje de basm și alături ne-a fost, în tot acest traseu, verdele crud al munților. La stână, am fost întâmpinați de Fetița și cei zece “Bălani”, așa cum îi numesc ciobanii de aici pe câinii care apără oile. Păreau fioroși, ceea ce ne-a făcut să întârziem cu coborâtul din mașină, dar Ilie Cerciu le-a tradus, cumva, că suntem oameni de bună credință. Și s-au potolit, drept pentru care, după doar câteva minut,e am devenit cei mai buni prieteni.

Citește continuarea poveștii pe Sibiu 100%

Scrie-ne!
Cu ce vă putem ajuta?
Cu ce vă putem ajuta?