Vara nu vine numai cu mult așteptata vacanță pentru copii, ci și cu redescoperirea copilăriei petrecute în curtea bunicii. Mirosul de caise, mure, afine și zmeură face un arc peste timp și ne transpune în anii în care nu aveam nicio grijă. Decât aceea de a ne juca de dimineață până seară și a ne înfrupta din bunătățile ce le găseam la fiecare pas… Astăzi vom povesti despre unul dintre gusturile copilăriei, și anume cel al zmeurii. E greu să reziști fără să “furi” măcar un astfel de fruct atunci când ai în față chiar și câțiva butași de zmeură. Dar ce faci când o plantație de aproape 20 de ari te provoacă să mănânci cât poți și să culegi pentru poftele de acasă?

Povestea noastră de astăzi face popas în Mărginimea Sibiului, acolo unde tradițiile se îmbină de minune cu bucatele ardelenești. Nu vom vorbi despre tradiționalul bulz ciobănesc și nici despre dulciurile pregătite de gospodine, ci despre plantația bio de zmeură îngrijită cu multă migală de Adrian Budrală. Se știe că sibienii iubesc produsele locale, iar când vine vorba despre o gustare ei preferă să dea o fugă la oamenii locului, acolo unde știu că vor găsi calitate și sănătate.

Zmeura din „Capitala Spirituală a Mărginimii Sibiului”

Plantația lui Adrian se află la marginea “Capitalei Spirituale a Mărginimii”, așa cum este denumit orașul Săliște, de la aproximativ 30 de kilometri distanță de Sibiu.
Totul a început din pură pasiune și din dorul de gustul copilăriei.
“Această plantație își are originile în curtea bunicii. Aveam acolo zmeură în copilărie și de fiecare dată mă înfruptam cu drag. Până acum câțiva ani. Încă mai erau câțiva butași și culegeam zmeura pentru cei dragi. Le duceam și colegilor de serviciu, pentru că îmi tot cereau, spunând că e foarte bună. Apoi, alți colegi din alte birouri… În 2015 m-am gândit să extind plantația și să fac eu una mai mare pe terenul pe care îl aveau aici părinții mei”, povestește Adrian.

Citește continuarea poveștii pe Sibiu 100%